Fugi, dihanie!
Chiar urmele pașilor noștri se mușcă-ntre ele,
se mușcă-napoia noastră-n țărână.
Nu suntem făcuți unul pentru altul.
Eu, stâncă rece, privesc prin tine.
Trec de-a curmezișul tău de la un cap
la altul.
Nu poate fi vorba de nici un fel de joc.
De ce ne-amestecăm peticele!?
Dă-mi-le pe-ale mele, ce faci tu cu ele?
Zadarnic îți îngălbenesc pe umeri.
Dă-mi-le-napoi.
Fugi în Nicăieriul tău!
Fugi, dihanie, de dihanie!
Unde-ți sunt ochii?
În fața ta stă o dihanie!
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.