Unul face pe cuiul, al doilea
pe cleștele,
alții pe meșterii.
Cleștele prinde cuiul de cap,
cu dinții, cu unghiile îl apucă
și-l trage, îl tot trage
ca să-l smulgă din podele.
De obicei nu-i smulg decât capul.
E greu să smulgi din podele
un cui.
Meșterii spun atunci:
Cleștele
nu face nici două parale!
Îi despică fălcile, îi sfărâmă brațele,
îl aruncă pe fereastră.
Și-atunci, altcineva face pe cuiul,
altcineva pe cleștele,
altcineva pe meșterii.
Traducere – Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.