Fiecare își dezbracă pielea.
Fiecare descoperă o constelație a lui
pe care nopțile n-au văzut-o lucind
niciodată.
Fiecare-și umple pielea cu pietre
și începe să danseze cu ea
iluminat de propriile-i stele.
Cel care nu se-oprește până-n zori,
cel care nu clipește și nu se poticnește
acela își câștigă pielea.
(Jocul ăsta se joacă rar.)
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.