Cineva îl seamănă pe altcineva,
în propriu-I chip îl seamănă.
Bătătorește pământul cu grijă,
și-apoi așteaptă-ncolțirea semințelor.
Sămânța crește și-i golește capul
și-n gaură de șoarece îl schimbă.
Șoarecii devorează sămânța.
Cad morții pe loc.
În craniul gol vine vântul
și fată adieri pestrițe.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa