Cea mai tandră fiică
a verdelui, subpământeanului soare,
ar vrea să fugă
din barba albă a zidului,
ar vrea să se-nalțe în mijlocul piețiii
în toată splendoarea sa,
și să farmece ar vrea, vijeliile,
cu dans de șerpoaică,
dar aerul cel lat în umeri
nu-i întinde brațele.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.