Și-acum, unde mergem?
Unde-am putea să mergem? Nicăieri!
De altfel unde-ar putea să meargă două oase?
Și-acolo ce să facem?
Acolo ne-așteaptă de mult, cu tandrețe.
Nimic și nevastă-sa. Nimeni.
Și ce nevoie au de noi?
Ei sunt bătrâni și fără oase.
Vom fi adevăratele lor fiice.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa