Înaripatul fluier zboară
în jurul fulgerelor încolăcite
într-un ghem uriaș.
Cine știe unde le-ademenește un cântec…
Oare-n nori, înapoi,
sau într-un alt cer mai frumos
sau pe pământ, între oameni?
Fulgerul cu limbi de foc, mute,
ca din joacă i-a aprins
și cântecul și aripile
și iată, linge acum porțile cerești.
Oare nu știe vreun alt cântec?
Cu ăsta, n-o să-l ademenească nicăieri.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.