Ai apărut după ploaie
După o ploaie stelară
Din oasele lor stelele
Singure ţi-au clădit căsuţa
Unde-o duci pe prosop
După tine merge vremea şchioapă
Să te-ajungă să te calce
Scoate-ţi coarnele melcule
Te prelingi pe-obrazul enorm
Pe care nu-l vei vedea niciodată
De-a dreptul în gura nimicului
Abate-te pe dunga vieţii
Pe palma mea visată
Până ce nu va fi prea târziu
Şi lasă-mi moştenire
Prosopul de-argint făcător de minuni
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa