În mijlocul pustiului
o mână ridicată
cu palma strălucitoare
cu degete care sclipesc.
A eliberat odiniară
vechiul soare natal
înnodat la coada
armăsarilor străini.
Azi iluminează
cripta enigmei
săpată de întrebări
pe fruntea mea de piatră.
O mână ridicată,
mut mă-ntâmpină
în mijlocul pustiului
și-mi arată drumul.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.