Două raze oloage
poartă soarele orb,
Dimineaţa a ieşit la muncă
de cealaltă parte a cerului.
Nu stă în pragul ei.
Amiaza a decăzut.
Benchetuieşte cu fulgerele.
Nu-i niciodată acasă.
Seara, s-a dus în lume
cu patu-n spinare.
Cerşeşte pe-un astru.
Numai Noaptea a ieşit
cu braţele deschise
întru-ntâmpinarea soarelui orb.
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.