Tei înflorit în mijlocul inimii,
sub tei îngropată-o căldare,
în căldare doisprezece nori,
în nori soarele tânăr.
Am săpat prin inimă după căldare,
am dezgropat cei doisprezece nori.
Căldarea a fugit cu soarele,
dintr-o adâncime-n alta.
Am holbat ochii la ultima adâncime,
mai adâncă decât propria noastră viață.
Am renunțat să mai săpăm.
Am tăiat teiul să ne-ncălzim.
Ne-nțepenise inima, de frig.
Traducere Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.