Ades întreb a gândului redută
de ce vi se opune fără sens
şi speră neîncetat la o vedută
ce-i va deschide-al lumii Univers?
I-ați dat să stăpânească arealul
unui coșmar pe care nu l-a vrut,
Dar ați decis să-i îndulciți amarul,
să-i puneți flori când el va fi căzut.
Un cor de bocitoare prefăcute
ați angajat să-i cânte la prohod,
întreaga adunare să discute
cum firul se termină într-un nod.
Neacceptând cadoul dat în pripă
şi-a ridicat un fermecat regat
şi o redută astăzi hărăzită
să-l apere de-al lumii abcedat.
Cu o risipă fără referință
în zidărie lacrimi a tot pus
pornite de a lumii ingerință
în tot ce s-a dorit al lui parcurs.
Bolnav fiind de-a sa singurătate,
arzând intern, în foc s-a preschimbat
Şi o lumină de blajinitate
s-a răspândit în propriul lui regat.
Spioni au fost ce s-au suit pe creste
să prindă-n ochi o clipă de Sublim
Ca mai apoi, prin neştiute teste,
să recompună focul ei divin.
N-ați îndrăznit să îi priviți Lumina
jăraticul din palmă să-i mâncați,
să îi sorbiți din ochi adrenalina
ce vă îndemna în toate să-l urmați.
Interna voastră frică de schimbare
s-a adunat într-un atac funest
Şi de atunci loviți cu nepăsare
Reduta ce rezistă prin protest.
Veți renunța oricâtă vă e vrerea
să cuceriți ce n-ați avut nicicând!
În urma voastră fi-va doar tăcerea
şi-un Univers vedută unui gând.
București, 2017.10.31
vezi mai multe poezii de: blacks