Scriu poezii de multă vreme, dar n-am încercat să le public – probabil că nici nu sunt destul de bune pentru asta.
Am şi tradus câteva, fiindcă… n-am avut încotro Erau incluse în cărţile pe care le-am primit de tradus şi n-am găsit nici o traducere gata făcută.
Ghetuţele noi se-nvechesc aşteptând
Un Moş care uită mereu
Să-ţi împlinească dorinţa din gând…
Primeşti doar un suflet mai greu…
Am ghete prăfuite de pulberea anilor,
Pe-alocuri mânjite de puroiul gândurilor…
De şuturile vieţii au fost treptat stâlcite,
Şi mi le-au scâlciat visele măsluite …
Vine-o milostivă vreme
Când durerile-s poeme,
Despletind, din vers în vers,
Jalea, crâncen univers
Am uitat
câte un strop de suflet
în toate oglinzile,
dar în niciuna
Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.
Ne zvârcolim,
ne zvârcolim…
Vrem să ieşim!
Uneori obosesc –
de toţi şi de toate.
Şi atunci…
Cutreierând printre hârtoape,
Implor, cu lupii împreună:
Să vină nori, luna să-ngroape!
Să-mi piei din ochi, lună nebună!