Lumea mare si pustie inaintea mea se-ntinde,
Nici cu ochii, nici cu mintea nu incerc a o cuprinde;
Si-n ist haos fara margini, fara de-nceput si rost
Mi-ai dat tu, fiinta draga, sufletului adapost.
Si de-aceea, mult iubite, cand la tine ma gandesc,
Ca si lumii, eu iubirii, margini nu pot sa-i gasesc.
vezi mai multe poezii de: Veronica Micle
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.