vertij
uneori totul se învârte în mintea mea
şi mă simt de parcă aş fi coborât dintr-un carusel
sau aş fi băut câteva beri în plus
mă clatin şi nici măcar nu încerc să merg drept
pentru că n-am încotro
sau pentru ce
simt golul cum mă apasă
nu răspund nici la telefonul "iubitei"
care sigur m-ar întreba
" ce faci dragă, nu vii să...?"
mă chircesc pe canapea şi închid ochii
poate o să adorm
sub pleoapele lăsate văd turme de oi
urcând spre munţi de verdeaţă
şi-o barcă ce pluteşte-n derivă
mânată de vânt
stropită de ploi
hipnotic aud pendulul
cum clipele-mparte
şi lumea toată se-nvârte
se-nvârte...
vezi mai multe poezii de: george ionita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc pentru semnul lasat
george ionita (autor)
joi, 05 noiembrie 2020
Usoara nuanta depresiva, tablourile vietii, intr-un perpetuum mobile, afecteaza vointa.
Anisoara Iordache
miercuri, 04 noiembrie 2020