Toamna asta adormită
Leagănă norii de smirnă
Cu aripa rotunjită
Și cu vântul de lumină.
Albastre stele curg din cer
Prăvălind minuni de seară
Spre al nemuririi ungher
Iscălind noaptea cu ceară.
Sărutând glezna cu cheia
Ochiul tău îmi țipă-n oase
Că doar eu rămân scânteia
Care stie să te coase.
Toamna strânge ușor din lumi
Vise cu gene lungite,
Veșnicia e tot ce-aduni
În inele împletite.
vezi mai multe poezii de: dorinda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.