Cerul scrie rânduri, rânduri
Pe-nălțime și cu zborul
Dând privirii mele cârduri,
Iară sufletului - dorul.
Care saltă și aleargă
Copilaș spre vestitoare
Când aduc din lumea largă
Versuirea pentru Soare.
Încântarea bate-n mine
Ca petalele în mugur
Să prefacă în lumine
Creanga goală-n dalbul strugur.
Tremur tot spre înnoire
Ca un prunc cu vreri mărunte
Știind vârsta de mâhnire,
Uitând pletele cărunte.
Iară vocile înalte
Îmi susțin precis avântul
Proaspete și-atât de alte
Seamănă-n chemări pământul.
Fericită să-nflorească
C-orice vis și fir de viață
Viețuirea omenească
Cu o nouă dimineață.
De-a cunoaște universuri
Ce-o așteaptă și să știe
Ce putere are-n versuri
Delicata Poezie!
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu