Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.
Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni
Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate în faţa gării.
Inventează un tren numit dorinţă
Până la următoarele flori rămase
În viaţă.
La sfârşitul ploii,
Am simţit în rugăciune soarele venind
Din ceruri curate.
Umbla pios în rugăciune
Să nu se piardă de mine.
Am adormit cu noaptea la căpătâiul lui.
Mă vedeam zburând ca un miros de floare crudă
În emoţia primăverii.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.