Când ne iubeam, era lumină,
Sub cerul toamnei înnorat,
Acum, zadarnic se’nsenină
Căci soarele e’ntunecat…
Te cuprindea o dulce frică
La brațul meu te’nfiorai…
Când ne iubeam, o rândunică
Părea un glas furat din rai…
Când ne iubeam, întreg pământul
Era un vesel ciripit,
Acum, ce jalnic urlă vântul
În cuibul nostru părăsit!
Pe casa ta, pustiul cade
Și corbi îți croncăne la geam, —
Atâtea flori și serenade
Mureau sub el, când ne iubeam!
——————————————————————-
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.