S-alungă printre ramuri și liane
Cintezi zglobii și granguri grei și mierle;
Livezile își pun în zori colane
De diamante și de perle.
Un cuc ascuns sub bolta cea mai sumbră
Își cheamă fratele pierdut … se pierde
În codrii plini de soare și de umbră;
Zefirii cântă: "frunză-verde".
Bănuți de mușețel și păpădie
Au revărsat comori, îneacă satul;
Am numărat aseară pân’ la mie;
Sunt mai bogat ca împăratul!
Mă cheamă lanuri verzi, nemărginite,
Cu maci înalți și luminoși ca para,
Sub cer albastru legănând uimite
Pe fir de aur: primăvara.
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu