Cat e de drag cuvantul sacru „mama"!
Un gangurit cand pruncul vrea s-o cheme,
E langa noi, in clipele supreme,
Din leagan pan' la cea din urma vama.
Din vesnicii, ca focul unei steme, isi flutura a dragostei marama
Pastreaza-i chipu-n aurita rama
Si de nimic, nicicand nu te mai teme!
Ocrotitoare-n oarba vijelie
Chiar umbra ei se schimba in faclie,
Pe drumul drept menita sa te poarte.
In fata ei de-a pururi te prosterna!
Simbol duios al patriei, eterna,
Te leagana de dincolo de moarte!
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.