Drumet din cine stie ce locuri departate,
In ochii lui albastri purtand intreg seninul,
La portile vrajite s-opreste pelerinul
Si-asculta largul vuiet ce vine din cetate.
S-opreste si asculta, si tremura strainul
De ce il roade teama si inima ii bate
Acuma cand ajuns-a la portile visate?
De ce nu trece pragul cetatii beduinul?
Sa intre?
Nu!
I-e frica
Orasul poate-l minte
Si nu-i cum il visase in ceasurile sfinte,
Cand il ghicea, departe, dormind in somn de luna.
Se-ntoarce pelerinul pe unde-a fost sosit,
Pe cand in departare amurgul isi aduna
Aripa-i uriasa de vultur obosit
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.