S-a revărsat deodată, din senin,
Din zări în zări, lumina primăverii
Cocori în stol și rândunele vin
Să vadă cum or să-nflorească merii.
Trei rândunele mi-au picat
— Bine-ați venit! Ne știm de astă-vară!
— Cirip! Cirip! Ce mult mi te-ai schimbat!
Îmbătrâniși, de când lipsim din țară!
— Firește, rândunelelor, căci port
Un an mai greu pe gândurile roase
Un vis pierdut… un bun prieten mort
Și frigul iernii cuibărit în oase.
Voi ați zburat sub ceruri care aprind
Făclia portocalilor în floare
Și n-ați văzut săracii chinuind
O biată viață-n beznă și ninsoare.
Voi n-ați văzut balaurul cumplit
Ce peste câmp și deal, cu lupii urlă
Când moare cerșetorul, troienit,
Și geme clopotul de frig, în turlă?!
Acum e ceasul vostru! Pe câmpii,
Speranța celor mulți, mijește grâul
Și-n văluri mici, în raze argintii
Rostogolește pietre scumpe, râul.
Bine-ați venit! Eu sunt bătrân — și-apoi?
În ciripitul vostru, rândunele
S-anină tineri ani și vise noi
Sub coperișul vechi al casei mele!
———————————————————————-
sursa: #versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.