Sonetul este-un leu culcat pe labe,
E uraganul ce pândește valul,
Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,
Ci forța-ncătușată în silabe.
Îmi ceri un sfat? Evită teatralul
În ritmul său; să nu pui rime slabe -
Cizelator, alege-le nababe,
Catrenelor să le-ntărești finalul.
Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i
Să-l făurești din cea mai rece formă:
Să-l reîncepi - de câte ori iî mântui
Și-oricât ar fi de grea această normă,
Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,
Să nu se vadă munca ta enormă!
vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.