Toți se pregătesc cumva
Să nu-i prindă iarna grea:
Ursul umblă-n iarmaroc
Și își târguie cojoc.
Vulpea-și duce, din scaieți,
Mătura pentru nămeți.
Un zăvor își ia, mai bun,
Capra și-o nuia de-alun,
Pentru iezii mici ai săi,
Neastâmpărați și răi.
Ghionoaia vrea, pesemne,
Un topor să spargă lemne.
Doar vițelu, alb în bot,
Bate iarmarocul tot
Și tot cată-n lung și-n lat
Gumă pentru mestecat.
vezi mai multe poezii de: Victor Tulbure