Sunt vinovat, iubito, recunosc,
Ți-o spun cerând în ochii-ți îndurare,
În apăsarea buzelor iertare,
Și-n suflet doar căldura ce-o cunosc.
E-o vină veche, nu e trecătoare,
Nu-i foc de paie și nicicând n-aș vrea
Să plece, să se schimbe vina mea
Și să-mi devină alta, mult mai mare.
De poți, mă iartă, spune-mi cum să fac
Să pot cu ea în mine să trăiesc!
În fața ta, nu pot să mă prefac.
S-o recunosc și s-o mărturisesc?
De-o-mpart cu tine, oare, te împac
Având aceeași vină? Te iubesc.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasă "vină"!
Mady Ivănescu
miercuri, 14 noiembrie 2018