când pleoapa muşcă
şi-mi lasă ochiul
sângerând întrebări
alt timp naște braţe întinse
rupte de prea multă nemângâiere
există un loc
zece
o mie
câte
între noi
casiera
acestui tren fără întoarcere
nu a vrut să ştie că
murim împreună de-o viață
clipele se preling
pe geamul eternității
gări pustii-adevăruri mințite
săruturi nesărutate
răspunsuri neîntrebate
suntem singurii călătoriîn timp
în absurd
ochiul izbeşte pleoapa
căutând chipul tău
braţele pipăie înlăuntrul meu
vagon după vagon
gară după gară
viață după viață
numele destinației finale
ești tu
strigă
dumnezeu nu s-a născut surd
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
si eu multumesc
paparuz (autor)
vineri, 18 septembrie 2015
Foarte frumos .....mulţumesc pentru delectare.
cristina
joi, 17 septembrie 2015