https://httppoemsweb.wordpress.com/2017/10/28/vinovat-de-toamna/
Vinovat de toamnă
Pâlcuri de lumină verde-obosit
Se răsfrâng aievea peste desfrunzire
Și s-abate ploaia rece și greoaie
Peste teii fragezi, prinși în amorțire.
Văd de la fereastră jalea necuprinsă
Cum se-ntinde gravă și putere n-am
S-o cuprind în sinea-mi, să o sting cu lacrimi
Căci mi-s veștezi ochii, risipiți pe ram.
Frunza care pică, stoarsă de lumină,
Îmi izbește, surdă, inima beteagă
Și compune tragic, simfonii postume
Cine să le-asculte, cine să-nțeleagă?
Stins în prea târziul zilelor grăbite
Zac în uscăciunea verdelui ce moare
Și m-abat astenic, muribund eu însu-mi,
Înspre zări apuse, jinduind a soare.
Scotocesc în juru-mi, caut poate urma
Unui rest de vară, cu priviri urzuze
Prin tot anotimpul putred și jilav
Și-o găsesc la tine. O păstrezi pe buze.
Mă apasă frigul, vântul mă despoaie
Toate la supliciu parcă mă condamnă
Și respir tristețe și consum păcate
Ce-ai cu mine, toamnă?
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.