Fierbe mustul, toarce vinul,
Prin butoaie-şi plimbă chinul,
Ca apoi să se gătească
Pentru masă-mpărătească
Se întrece în candoare
Doar cu fetele din floare
Şi începe să şoptească
Aşa precum o fetească,
Blondă ca un spic în lanuri
Rânjind la drumeţi prin hanuri
Blândă şi curtenitoare
Scorpie străruitoare,
Limba-ncepe să dezlege
Tainele să le abnege
Dor şi cântec să împună
În privirea cea nebună
Uneori este brunetă
Îmbrăcată cu-o jachetă
Şi pe chip purtâdn o mască
Pentru că este băbească;
Scânteie în cerul gurii
Plină de tanin şi furii
Seacă, dar la gust fâşneaţă
Îmbrăcată în roşeaţă,
Gusturile le încântă
Sângele cu foc frământă,
Şi se plimbă-ades prin ochii
Ce văd sticle fără rochii.
Busuioacă sau frâncuşă
Vinul e ca o cătuşă
De limbă bine se prinde
Şi doar vorba o deschide.
Reislinguri sau caberneturi
Sunt verstite-n tabieturi
Sau în cure medicale
Când se sorb din noi pocale
Golite în mare grabă
De toţi cei dispuşi la treabă
Să facă filozofie
La câte-o poaranghelie.
Cântă mustul, vinul toarce
În solfegii se întoarce,
În iubire guvernează
Bătrâneţea o sfidează,
Este freamăt, poezie
Cu buchet şi fantezie,
Este şi medicamentul
Ce-ntăreşte sentimentul,
Este vis este putere
Este struna din ţitere,
Tulburând ades vederea
Şfâşiind încet tăcerea.
Vinul aspru, vinul dulce
Seva viei ce seduce
Plin de vrajă, de culoare,
Este zeul din pahare.
08.10.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu