vezi râurile aplecate lângă inima
ca o stalactită în peştera vorbei?
te ştiu barza venită ca o primăvară
în acelaşi trandafir
te ştiu principesa de seară a plopilor
şi fruntea ta a crescut o mână
pentru mângâierile sălcii din tine.
dar cine se va opri lângă troiţa cuvântului
când drumurile te vor duce ca pe un copil
când păsările acestea nu-şi vor mai găsi cuibul?
domnule voronca
ce s-a surpat pe liniştea de afară?
a căzut toamna din plopi
sau inima din mine?
(din vol. virgil carianopol, 1933)
vezi mai multe poezii de: Virgil Carianopol
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.