Plecam neobservat din mohorâta casă
pe culmile-nsorite din visul nepermis
și nu știam că visul, hienă mânioasă,
o să mă-mpartă-n două, între real și vis.
Un vis este Înaltul ascuns în fiecare
unde dorim culpabili a mai gusta un pic
nectarul amăgirii, o nouă provocare,
ideea falsă prinsă în clești de borangic.
Capcană, evadare, extaz sau prăbușire?
Ce sens mai are totul când viața-i inamic?
O clipă, o vecie, declin sau înflorire?
Zadarnică visare - preludiu spre nimic!
Adina V.
25. 04. 2017
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.