Când uit de cerul ochilor senini
nu mă mai recunosc şi-mi pare rău;
dar inima mea bate-n pieptul tău
şi nu mă pot preface-ntr-un străin.
De-aceea îţi înalţ peste privire
Carul stelar ce poartă-n el noroc -
numai să mă săruţi din nou cu foc
aşa cum ieri mă sărutai, iubire.
Ştiu că nu eşti zeiţă şi nici Luna,
dar luminezi sufletul meu rănit;
şi-aş vrea să zbor cu tine-ntotdeauna
fiindcă numai tu, necontenit,
ești visul meu cel sfânt de libertate,
deși inima mea în tine bate!
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.