Mi-e dor, mi-e dor
să fiu rătăcitor
În lume ascultat-am rând pe rând
glasul inimilor ce se frâng
istovite, oglindite
in dezamăgiri sordide-
Și atunci stau și mă întreb
Nu e viața un blestem ?
Nu e șoapta tinereții
un necunoscut îndemn
la misterul vieții ?
Căci e bine să fi tânăr, și să nu știi tu nimic
trăind vals de armonie
prins în vis de poezie
sufletul îți e senin
Și să vezi pe bolta cerului-nstelată
cărbuni ce-n diamante lucitoare se transformă
înc-o dată, și-înc-o dată ...
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.