Aș vrea să pot să ies din colivie…
Să simt cum zborul sacru mă învie,
Tu să fii lângă mine, să-mi arăți
Că cerul n-are limite sau porți!
Aripile din nou se vor desface
În libertatea zării ce ne face
Să ne simțim cu sufletul ușor…
De ce-mi doresc atât de mult să zbor?
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Cristina! Am pus în versuri ceea ce simt! Dacă ți-a plăcut, înseamnă că și tu ai reușit să "zbori"!Te îmbrățișez, cu drag!
Ina M. (autor)
miercuri, 10 februarie 2016
Un poem cald, delicat ca si sufletul tau.
cristina
miercuri, 10 februarie 2016
Așa e Dorin! Eu cred că sufletul vrea să se desprindă de ce e pământesc și să se înalțe la ce e dumnezeiesc...
Ina M. (autor)
miercuri, 10 februarie 2016
Frumos.. Cred ca aproape orice om isi doreste sa zboare fie si pentru o clipa..
Daca nu putem macar avem stari sau sentimente apropriate care sa ne faca sa traim aceasta stare..
dorin
marți, 09 februarie 2016
Este o dorința cât se poate de naturală, dorul după înalt , dorul după o patrie mai buna, mai frumoasa. Patria spre care tânjim cu toții :)
M Horlaci
marți, 09 februarie 2016
Mulțumesc, Mihai! Eu chiar visez să zbor...de când eram mică! Nu înțeleg de ce am această dorință...
Ina M. (autor)
marți, 09 februarie 2016
Frumoase versuri, felicitări !
M Horlaci
marți, 09 februarie 2016