Poetii nostri - Visul albinuţei

În lumina albă, pură, printre florile de prun,
Trei albine se-mbătară cu nectar şi-aud cum spun:
„-Tu surato ce-ai păţit? De ce-ai săculeţii goi?
-N-ai găsit polen în flori să îl duci la stup și-apoi
Cu nectar, raze de soare şi esenţă din străbuni
Să-mpletim cu sănătatea oamenilor dulci cununi?”

Albinuţa întrebată, simţindu-se ruşinată,
Se retrase pe un mugur şi cu faţa-mbujorată
Ar fi vrut s-ascundă frica de suratele mai mari
Dar şi dragostea ei pură cu parfum de visuri mari.

Ar fi vrut să fie floare ca să simtă clocotul
De la rădăcina udă... în tulpină, ropotul
Sevei ce ajunge-n creangă şi plesnește-n mugur mut
(Care-n marea lui plăcere, un cuvânt n-ar fi ştiut
Să spună în primăvară soarelui şi vântului)
Ar fi vrut sa fie ritmul din viața pământului.

În recunoştinţa lui, mugurul crescut în ore
Într-o boabă cu mister, mângâiat de blândul soare
Și de vântu'-nlănțuit de dorinţe în lumină...
Se deschide într-o floare ca s-atragă pe albină.

Visând că este o floare parfumată într-o mare
De flori albe care-n vânt şi în razele de soare
Cheamă-naripate gâze să iubească prima oară,
Se întâmplă o minune de o frumuseţe rară:
Albinuţa se transformă într-o floare luminată
Care-mprăştie în prun dragostea ei parfumată!

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Visul albinuţei - Ina M. Poezie adăugată de: Ina M.

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Visul albinuţei - Ina M.
Poezie adăugată de: Ina M.