Traducere de Leo Butnaru
Iadul oraşului geamurile începu a le strica,
în mai mici ieduleţe, sugând luminile.
Diavoli roşcovani - automobilele - prinseră-a cabra,
chiar în pâlnia urechii explodându-şi claxoanele.
Iar colo, sub firma cu scrumbie de Kerci,
un bătrân doborât îşi căuta ochelarii, disperat,
şi izbucni în plâns, când în vârtejul serii reci,
din fugă tramvaiul găvanele spre el şi-a-ndreptat.
În gropile dintre zgârâie-nori unde ardeau zăcăminte
şi fierul trenurilor baricadase poarta de jos până sus
aeroplanul urlă, prăbuşindu-se-n prăpastia unde
soarelui rănit îndelung ochiul i s-a scurs.
Şi tot atunci - boţind a felinarelor plapumă subţirea,
noaptea făcu dragoste, biată şi dezmăţată,
iar după aştrii străzilor pe undeva şontâcăia
o lună ce nu mai trebuia nimănui, schilodită.
(1913)
* Eu şi Napoleon; Editura Ideea Europeană; Bucureşti; 2008
* Traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Vladimir Maiakovski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.