Peste-o oră, de-aici, pe stradela curată
te vei scurge – buhăită grăsime-n delir,
pe când eu, mână spartă a versului, iată
nepreţuite cuvinte deşir.
Dumnealui, dintr-o ciorbă neterminată,
are varză-n mustăţi picurând de ulei;
dumneaei îl priveşte, cu toptanul fardată,
ca o stridie-n rochiile scoicilor ei.
Pe un fluture,-al inimii poetului, toţi
cocoţaţi cu galoşii, sau fără galoşi,
feroci răsuciţi-vă, perechi sau nesoţi,
cu păduchii în cârduri şi nesăţioşi.
Dar poftim! dacă eu, sălbatecul hun,
fandoseala am chef ca pe-o masă s-o scot,
am să vă scuip, hohotind într-un râset nebun,
eu – risipitorul, mână spartă-a cuvintelor,
am să vă scuip, plin de poftă, în bot.
vezi mai multe poezii de: Vladimir Maiakovski
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.