Furtuna s-a topit. Cerul este clar.
Iarba este învelită în argint.
Lumină și umezeală. Vreau teribil
Să merg desculț pe curcubeu;
Cu un cântec vesel, ascendent
Pe vârful arcului colorat,
Călăreț care tropotește
Din ultimul nor de furtună!
Voi fi bucuros și neînfricat.
În jur - strălucirea visurilor albastre,
Mai jos - cazemate pestrițe,
Căderea în zigzag și pădurea.
Și dacă curcubeul dispare brusc
În vânt, mă cuprinde albastrul -
Voi muri cu el în abisul azur
Sau în lumea înotului extrasolar!
vezi mai multe poezii de: Vladimir Nabokov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.