Vocea ta îmi e o șoaptă-n noapte,
și în ecou îmi străpunge visul tainic.
Glasul tău, singurul lucru cel am trainic,
Când gândul la tine, în suflet mă zbate.
Iar când visul mă poartă spre brațele tale,
și glasul tău dulce îmi alungă orice durere,
vocea ta, mă pierde mereu în tăcere,
Îmi dau seama...visul nu are altă cale.
În început de zi se sfârșește glasul tău,
așteptând iar noaptea,doar să fiu cu tine.
Stând să văd seara iar cum încet revine,
viața fără tine fiind cel mai adânc hău.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.