Voi adormi din nou cu tine-n gând,
Sub pledul pleoapelor, ce le-am închis.
Să te-ntâlnesc la margine de vis,
Voi răscoli dorințe, rând pe rând,
Iubindu-le misterul interzis.
De-ai ști de câte ori am căutat
Măcar în vis o urmă de sărut
Și cât de-adânc în carne a durut
Suspinul pentr-un dor necugetat,
Negat și alungat din mine! Vrut...
Cu pași prin ispitiri de ne-nțeles,
M-ademenești cu șoapte și tăceri,
Ecou de peste tot și nicăieri...
De-ai ști de câte ori ți l-am cules
În palma celei mai adânci plăceri!
De teamă c-am să-l pierd, mi l-am ascuns
În pieptul ce palpită tremurând
Și mi te-aruncă-n hăul minții, blând,
Sub vălul unei nopți de nepătruns...
Voi adormi din nou cu tine-n gând.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.