Voi n-ați văzut cum marea s-a gârbovit sub toamnă,
cum strigă marinarii spre cerul mânios,
nici bărcile izbite de valul de aramă
ce a cuprins în brațe un ultim albatros.
Voi n-ati văzut nisipul încercănat de alge,
cu tâmplele albite de-al scoicilor sobor,
în depărtări, pescarul năvodul când îl trage
parcă-i bătrânul Chronos oprind timpul din zbor.
Voi n-ați văzut nici luna întinsul cum străbate
lăsând pe ape urme asemeni unui melc,
nici farul cum clipește cu lacrima-i ce arde
chemând la țărmul rece corăbii care trec.
Voi n-ați văzut durerea din coamele-nspumate!
Pierdută-n herghelii de raze este vara,
s-a stins ca Afrodita din epopee moarte.
Voi ați plecat, e toamnă, și n-ați văzut cum marea...
adina v.
8.11.2018
©Adina V.
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru popas și comentariu, domnule Petruvio :)
Cu drag și stimă! :)
Adina Speranta (autor)
luni, 17 decembrie 2018
Indecent de frumoase rânduri!
Iar aici, "Voi n-ați văzut nici luna întinsul cum străbate
lăsând pe ape urme asemeni unui melc, ..." e de-a dreptul vrajă!
Petruvio
miercuri, 12 decembrie 2018
Mulțumesc mult, domnule Emilian :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
marți, 27 noiembrie 2018