Nu sunt și n-am să fiu vreodată
o carte scrisă pentru voi,
pun focul meu într-o săgeată
ce-o-ndrept ca fulgerul spre voi.
Și cui îi pasă dacă-s vie
sau am murit în scrisul meu,
destinul meu e-o poezie
în care-l strig pe Dumnezeu.
Dau foaia spre o altă viață
și mă lovește-acest îngheț,
pe drum nimicul mă așteaptă
ascuns în fiecare vers.
Ce vers? o mărturie tristă
e cartea marelui învins,
se-ntorc săgețile-n clepsidră,
dar port în piept un foc nestins.
adina v.
8.03.2020
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.