De ce-mi apari încă în vise,
nu știi că-s ușile cu lanț închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
Mi-e sufletul de tine plin
și-mi curgi prin vene atât de lin
culeg scântei ce nu se sting
stele ce raze de soare-nving.
Sleit de puteri, se zbate-n agonie
Cu trupul încovoiat și aripi de hârtie
Perfect creionate-n nuanțe aurii
Cu ochii mari și negri, atât de grei, pustii.
Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic aşteptară să audă paşii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-şi arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.