O bătrâna creştină foarte elevată
Wallace Stevens (1879 - 1955)
Poezia este suprema ficţiune, madam.
Foloseşti legea morală şi faci din ea o biserică,
Iar din biserică înalţi un paradis plin de nelinişti. Astfel
Conştiinţa este transformată în ornament,
Ca o ceteră goală tânjind după imnuri.
În principal, suntem de acord. Asta-i clar. Dar luaţi
Legea opusă şi faceţi din ea un peristil,
Iar din peristil proiectaţi o operetă
Dincolo de sistemul planetar. Astfel, trivialitatea noastră
Nepurificată de epitaf, indulgentă peste poate,
Este, de asemenea, convertită în ornamente
Răsucite ca nişte saxofoane. Şi ornament pentru ornament,
Madam, noi suntem de unde începem. De aceea,
Permiteţi, vă rog, ca pe scena planetară
Flagelaţii dumneavoastră alienaţi, bine hrăniţi,
Lovindu-şi în timpul paradei burţile pufoase,
Mândri de aceste noi experimentări ale sublimului,
De aceste na şi ia, şi plici ici şi-acolo plici,
Să fie capabili, madam, să fie capabili a lansa din ei
O jovială hărmălaie printre sfere.
La aşa ceva, văduvele ar face cu ochiul. Numai că lucrurile fictive
Fac cu ochiul când vor ele – dar, mai ales, când văduvele fac cu ochiul.
Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Wallace Stevens
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.