ACESTEA, eu, cântând primăvara, le adun pentru îndrăgostiți,
(Căci cine altcineva decât eu i-ar înțelege pe îndrăgostiți și toată tristețea și
bucuria lor?
Și cine altcineva decât eu aș fi poetul tovarășilor?)
Adunând, traversez grădina, lumea - dar curând trec de
porți,
Acum de-a lungul iazului - acum pășind puțin, fără să mă tem de umezeală,
Acum pe lângă gardurile cu stâlpi și balustrade, unde s-au acumulat pietrele vechi aruncate acolo,
culese de pe câmpuri,
(Flori sălbatice, viță de vie și buruieni răsar printre pietre și
le acoperă parțial - Dincolo de acestea trec,)
Departe, departe în pădure, înainte să mă gândesc unde mă duc,
Singur, mirosind mirosul pământesc, oprindu-mă din când în când în
tăcere,
Singur mă gândisem - totuși curând o ceată se adună în jurul meu,
Unii trec pe lângă mine în lateral, iar unii în spate, iar alții îmi îmbrățișează brațele sau
gâtul,
Ele, spiritele prietenilor dragi, vii sau morți - vin mai dese,
o mare mulțime, iar eu în mijloc,
Adunând, împărțind, cântând primăvara, acolo rătăcesc cu ele,
Culegând ceva drept simboluri - aruncând spre oricine este aproape de mine;
Iată! liliac, cu o creangă de pin,
Iată, din buzunar, niște mușchi pe care l-am smuls de pe un stejar viu în
Florida, în timp ce atârna târându-se,
Iată, niște roze și frunze de laur și un pumn de salvie,
Și iată ce scot acum din apă, mergând în apă pe malul iazului,
(O, aici l-am văzut ultima dată pe cel care mă iubește cu tandrețe - și se întoarce din nou,
să nu se despartă niciodată de mine,
Și acesta, o, acesta va fi de acum înainte semnul tovarășilor - această
Rădăcină de calamus o va schimba, tinerilor, între ele! Nimeni să nu o dea înapoi!)
Și crenguțe de arțar și un buchet de portocal sălbatic și castan,
Și tulpini de coacăze și prune și cedrul aromat:
Acestea, eu, înconjurat de un nor gros de spirite,
Rătăcind, arăt spre ele sau le ating când trec sau le arunc liber de la
mine,
Indicându-le fiecare ce va avea -- dând câte ceva fiecăruia;
Dar ce am scos din apa de lângă iaz, aceea păstrez,
voi da din ea -- dar numai celor care iubesc, așa cum sunt eu însumi capabil
să iubesc.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.