E rândul tău și nu zadarnic, Moarte,
Și pe tine te chem și-ți vorbesc fără teamă, ca unei
făpturi cu chip omenesc;
În cântecele mele noi, Democrație, acum te voi
aduce lângă mine,
Doar ca să-mi fii un transparent refugiu,
Sau o citadelă, un turn de pe care lansa-voi, în
ultima clipă,
Sfâșietorul, tunătorul meu strigăt final.
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.