Cântec de sine, 11 - Walt Whitman
Adăugat de: Gerra Orivera

Douăzeci şi opt de feciori se scaldă-n râu,
Douăzeci şi opt de tineri şi toţi prietenoşi;
Ea are douăzeci şi opt de ani de viaţă femeiască
şi de singurătate
E stăpâna mândrei vile de pe mal,
Frumoasă şi îmbrăcată frumos, se uită la ei pe furiş
printre jaluzele.

Pe care dintre tinerii aceştia îl place mai mult?
Ah! cel mai bocciu dintre toţi e frumosul ales.
Încotro alergi, lady? te văd, te văd,
Aruncându-te-n apă cu ei, deşi stai în odaie
înţepenită la pândă.

Dănţuind şi râzând pe prund, cu ei toţi,
a douăzeci şi noua
Ei nu o zăresc, dar ea i-a văzut şi iubit.

Stropii sclipesc în bărbile tinere şi-n pletele ude,
Le curg pârâiaşe, de-a lungul, pe trupuri.

O nevăzută mână pe trupuri alunecă
Tremurândă, de-a lungul, pe tâmple şi coaste.

Tinerii fac pluta pe spate, la soare
umflându-se-n pântecul alb şi puternic,
nu-ntreabă cine s-a lipit de ei
atât de strâns
Ei nu ştiu cine gâfâie suspendată-n aer şi
se arcuieşte pulsând peste ei,
Nici nu se gândesc pe cine împroaşcă cu spume.



vezi mai multe poezii de: Walt Whitman




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.