Gâscanul de baltă își conduce cârdul
prin noaptea rece,
Ya-honk strigă el, și țipătul lui îmi răsună
ca o chemare la drum,
Deșteptul socoate că-i fără-nțeles, dar eu
trag cu urechea atent
Și-i aflu-nțelesul acolo-n văzduhu-nghețat.
Elanul nordic cu copita ascuțită,
pisica din pervaz,
pițigoiul cu capișon negru,
câinele preriei,
Purceii guițând subțirel cu râtul în ugere,
Curca cu puii adăpostiți sub aripile ude,
Și în ei toți ca și în mine văd legea străveche.
Simțiri însutite stârnește-n pământul jilav
urma pasului meu,
Oricât aș vrea, eu nu le pot descrie.
Sunt îndrăgostit de tot ce crește-n aer liber,
De oamenii care trăiesc printre vite și care au
gustul oceanului și al pădurii,
De cei care construiesc și pilotează corăbii,
de cei ce dau cu toporul și târnăcopul,
de cei ce strunesc caii,
Pot să mănânc și să dorm cu ei săptămâni și
săptămâni de-a rândul.
Tot ce-i mai obișnuit, mai lesne, mai ieftin,
mai aproape sunt Eu,
Eu încercându-mi norocul, risipindu-mă-n așteptări,
Împodobit să mă dărui primului venit,
Fără să pretind cerului să se pogoare asupră-mi
Dar împărtășindu-l cu toții de-a pururi slobod.
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.