Cine-i acest sălbatec vijelios și cordial!
Se află oare în așteptarea civilizației, ori
a lăsat-o-n urmă și o stăpânește?
Este vreun băștinaș din sud-vest crescut sub cerul
liber? o fi canadian?
E di Mississippi? Iowa, Oregon, California?
Vine din munți? din prerie? din păduri? e matelot
pe mare?
Oriîncotro merge, bărbați și femei îl privesc și-l doresc,
Doresc să-i placă, să-i atingă, să le vorbească,
să stea cu ei.
Purtarea lui e la fel de slobodă ca a fulgilor de nea,
vorbele lui simple ca iarba,
părul nețesălat, numai râs și candoare,
Mersul agale, boiul obișnuit, portul lui e
firesc și emanațiile lui sunt firești,
Ele țâșnesc în forme noi din vârful degetelor sale,
Plutesc prin aerul înconjurător cu mireasma
trupului și răsuflării sale,
ele iradiază lumina ochilor lui.
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman