Micuțul doarme-n leagănul lui,
Ridic pânza de voal și-l privesc îndelung
și-n tăcere alung cu mâna o muscă.
Adolescentul și fetița îmbujorată aleargă
și se hârjonesc printre tufele dealului,
De sus îi urmăresc cu privirea.
Sinucigașul e-ntins cât e de lung pe
podeaua însângerată a odăii,
Mă uit la cadavrul cu păr năclăit și
iau notă unde a căzut pistolul.
Pavajul străzii, roțile camioanelor, târșâitul
tălpii pantofilor, glasul pietonilor,
Omnibusul greoi, conductorul cu degetul ridicat întrebător,
bocănitul cailor potcoviți pe pardoseala de granit,
Săniile, zurgălăii, glumele strigate,
plesnetul bulgărilor de zăpadă,
Uralele pentru favoriții poporului și furia celor
răzvrătiți,
Ambulanța cu perdelele trase ducând un bolnav la
spital,
Întâlnirea față-n față dintre dușmani, înjurătura,
loviturile și căderea,
Mulțimea agitată, polițaiul cu steaua-n piept
croindu-și repede drum spre centrul gloatei,
Clădirile de piatră întorcând impasibile ecoul,
Gemetele celor supraalimentați sau subnutriți,
căzând loviți de insolație sau de colici,
Țipătul femeilor cuprinse brusc de durerile facerii,
grăbind să nască la ele acasă,
Vorbele spuse sau nespuse care vibrează mereu,
urletele reținute de ochii lumii,
Arestarea criminalilor, semnele de trufie, propunerile
rușinoase primite sau respinse cu buzele crispate,
La toate acestea iau seama, la spectacolul lor, sau
la rezonanța lor –
Eu vin și plec.
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.